Ep. 3

Asta a fost o zi deosebita: Ken ne-a dus prin NY si ne-a plimbat toata ziua iar seara am avut parte de o surpriza deosebita. Am avut noroc de o vreme superba, oricum se pare ca nu o avem parte prea curand de zapada asa ca sentimentul e ca am nimerit in mijlocul primaverii, nici cum de sarbatori. Am oprit sa mancam ceva si vreau sa spun ca nu am mancat in viata mea atata mancare buna si de variata. Pacat ca nu pot sa descriu ce senzatii au experimentat papilele mele gustative.

Sa revin totusi pe pamant cu descrierile si nu oriunde ci intr-un oras numit si "the big apple" si rog pe cine stie de ce ii zice asa sa ma lamureasca si pe mine.

Dam legatura oreasului:
- Andreea ai legatura!

Scuze dar nu am apucat sa prelucrez pozele

:(

Nu ai zice ca sunt un mancacios dar am fost foarte curios de gustul "hot dog"-ilor de NY despre care am auzit doar de bine. Ideea e ca sunt foarte moi, iar painea e gen McDonalds pufoasa si cu o coaja aproape inexistena.

Vitrinele "magazinashului" Macy's - cu personaje animate - adica motorizate.

Am pozat o cladire de jos, de pe strada.


Iar dupa o ora de stat la coada (da, si ei au cozi) am urcat pe minunatul Emire State Building. Privelistea vorbeste de la sine:

Surpiza serii a fost spectacolul Mizerabilii pe Brodway. De ce supriza? Cred ca Mircea era cel mai direct interesat de spectacol pentru ca partea tehnica a fost peste orice imaginatie: toti artistii aveau microfoane (asa imi place sa cred), ascunse pe unde numai ei stiu, pentru ca sopteau la un moment dat si se auzea de parca erau la 2 cm de ureche. In alte parti aparea un ecou pe voce dar asta doar pentru 1-2 min, suficient sa iti dea senzatia de sala, biserica sau spariu mare. Despre coregrafie nu stiu daca imi ajunge blogul asta sa descriu: schimbari bruste de lumini, urmate de aparitii la fel de spontane de decoruri si personaje. Totul avea o cursivitate ireala. Nu degeaba termenul de entertaiment are aici un inteles pe care nu il gasesti nicaieri altundeva in lume. Au ridicat atat de mult stacheta profesionalismului incat Brodway-ul este etalon.

Nu pot sa ma abtin sa nu povestesc despre sala de spectacol: neasteptat de mica, nu e mai departe de strada de 3-4m, care reprezinta hol-ul si totodata receptia. Muzica, imecabil de clara si complexa ca sunet si multitudine de instrumente si efecte, venea de undeva de sub scena, iar dirijorul era singurul care se vedea. Sectatorii erau de toate natiile si imbracati la fel de diferit: de la rochii de seara, la blugi si adidasi... ca mine.

Durata: 3 ore.
Cost: 120 $/cap de vita furajata, baietei si fetite.